„Nevroza este o afectiune psihogena unde simptomele sunt expresia simbolica a unui conflict psihic ce-si are radacinile in istoria infantila a subiectului si constituie compromisuri intre dorinta si aparare” (Laplanche: dictionar de psihanaliza).
Din punctul meu de vedere, noi avem cu totii, in anumite momente, comportamente nevrotice care nu raspund pe deplin situatiei prezente. Ele rezulta cel mai adesea din mecanismele de aparare. Sunt „esecurile” in comunicare sau comportamentele contaminate de conflictele neincheiate din trecut.
Prefer sa aduc exemple concrete in care o persoana aduce in prezent conflictele sale din prezent.

Nevroza este:
- incapacitatea de a fi prezent in prezent;
- incapacitatea de a avea acces la adevaratele sale nevoi, de a le identifica si de a gasi un raspuns;
- a avea prejudecati, principii, ideologii in loc sa privesti in fata realitatea prezenta;
- a se servi de trecut pentru a justifica prezentul: obiceiurile, traditiile fixe, ritualurile care fac viitorul previzibil (introiectii);
- a da prioritate trecutului si cunoscutului asupra prezentului si necunoscutului;
- a da prioritate viitorului si proiectelor asupra prezentului si actiunii;
- a se servi de ceilalti pentru a-si justifica pozitia: si ceilalti fac la fel;
- a-l acuza pe celalalt cand reproseaza ceva in loc sa asculte: „Si tu atunci… „;
- a-si pregati raspunsul in loc de a-l asculta pe celalalt;
- a vorbi ca sa se afle in treaba (evitare);
- a vorbi „pentru a spune ceva”;
- a dori sa fie mereu tot mai perfect si a se simti vinovat ca nu a reusit;
- a manipula in loc sa ceara, sa spuna in fata sau sa actioneze;
- a trai cu regrete pe care cauta mereu sa le satisfaca;
- a se simti vinovat (transfer) cand este vorba sa fie responsabil sau sa repare;
- a astepta regulat ca celalalt sa faca primul pas: a reactiona in loc de a actiona (dependenta, simbioza);
- a trai prost si a nu lasa nici pe ceilalti sa traiasca;
- a nu-si accepta corpul, varsta, calitatile sau defectele;
- a fi in mod obisnuit gelos prin posesie sau din frica de a fi abandonat (simbioza);
- a se plange adesea sau niciodata din principiu (introiectie);
- a reprosa celorlalti ca sunt cauza sentimentelor sau comportamentelor sale: din cauza ta…;
- a se supune in mod regulat parerii celorlalti: „gura lumii” (introiectie);
- a dori „sa aiba dreptate” si sa domine in mod obisnuit;
- a cumpara dragostea cu bani, datoria sau obligatiile;
- a face glume fara incetare (evitare si adesea devalorizarea celuilalt ;
- a generaliza;
- a privi in alta parte;
- politete excesiva;
- a-si bate joc ;
- a-si reprima in mod obisnuit spontaneitatea;
- a face judecati critice sau a acuza;
- a raspunde la o intrebare printr-o alta intrebare.